Le am gravate în minte.
Uneori, le aud şi în somn printre hăhăituri stranii.
Alteori, îmi sar în faţă din toate găurile terenului de golf.
Deseori, le văd pe peretele din faţa mea, asemenea mesajului scris de o mână nevăzută la ospăţul lui Belşaţar.
N-am cui să le spun, nu m-ar înţelege. Ei n-au simţit că fac istorie, nici istoria nu s-a oprit ca să o poată ajunge ei din urmă.
Sunt cuvintele lui Harry S. Truman, al 33-lea ocupant al Biroului Oval:
„Ca președinte, singurul viitor care te așteaptă e memoria poporului tău”.
